Asemănare

Asemănare

Ce facem noi?

Căci semănăm atât de bine!

Două idealuri din aceeaşi fărâmă.

În artă în scriere, chiar şi-n filosofie

Ce vor a vieţii valuri?

Să mă îndrept spre tine,

Când tu abia îmi zici,

O vorbă de iubire?

Tu creşti pe culmi dumnezeieşti

Şi nu vrei să te cobori spre mine.

Mă auzi, căci strig spre tine,

Dar nu-mi dai întâlnire.

Un mare om a fost cel ce-a putut descrie,

Iubirea fără lacrimi,

Şi touşi, visul de iubire.

Dacă ar fi doara zi, ori mâine

Însă eu nu contenesc a te-ntâlni pe tine!

Amar! Să simţi chemarea,

Din ziduri anonime.

Accepţi destinul şi aştepţi ca din văzduh,

O punte să răsară

Dar nu e clară!

Şi azi şi mâine ea străbate

Existenţe nenumărate!

Nu e doar azi,

Când te privesc ca-ntr-o închipuire!

A fost şi iei,

O urmă de iubire!